Cand falanga prezidentiala – poleita in traditionala-i crusta oranj – a lansat atacul visceral impotriva baronilor locali,  Basescu orchestra deja succesiunea evenimentelor. In acest sens, ne amintim cu totii  recenta tentativa de linsaj la adresa lui Liviu Dragnea. Deci, cateva “demascari” ca la carte (specialitatea bucatarului pe baza de ardei, anume “arde-i pe corupti”, remember 2004), urmate de dezgustul cetateanului fata de presedintii de consilii judetene, incununate triumfal de solutia mesianica a reorganizarii teritoriale: no country for old men, intr-o ecranizare autohtona dedicata opozitiei.

Desi existenta unui filon logic – malefic, totusi logic – nu poate fi negata, nu putem lasa netaxata incompetenta staff-ului prezidential in ceea ce priveste managementul eficient al riscului. Pentru ca, iata, in pragul luarii in serios a discutiei despre reorganizare teritoriala si desfiintarea judetelor (preferabil pentru Putere, explicit a judetelor cu majoritati galben-albastre), subiectul a fost preluat, adaptat si reinterpretat in limba maghiara. Pentru UDMR – si undeva, in extremis(t), PCM (Partidul Civic Maghiar, pentru cei nefamiliarizati cu organizatiile politice de tip chihuahua, adica mici si rele) clivajul putere/opozitie s-a dovedit a fi un prilej la fel de bun pentru reluarea temei devenite deja slagar politic nefinalizat a infiintarii Tinutului Secuiesc.

Tinutul Secuiesc, inchegat de liderii maghiari mai putin constitutionali din judetele Mures, Harghita si Covansa, a reusit sa depaseasca granitele traditionale ale inutilei dezbateri cu iz nationalist, starnind o mica galceava chiar la nivel international. Oficialii maghiari s-au simtit datori cu o solidarizare, iar pe Basescu – mut de uimire – l-au lasat sa se exprime printr-o privire, la fel de incerta, dar plina de culpa: “Incercam doar sa ma agat de putere…”