Ca regizor, iti poti permite un actor-fetis. Ca regizor excentric, e chiar indicat. Ce-ar fi Tim Burton fara Johnny Depp, sau Kenneth Branagh fara… ma rog, fara Kenneth Branagh? Lucrurile nu sunt foarte diferite nici in societatea civila, unde multi isi cultiva pasiunea – uneori patologica – pentru un actor politic. Uite-i pe gedesisti, care nu rateaza nicio ocazie pentru a-l distribui pe traianbasescu in fiecare dramoleta montata pe scena de deasupra pub-ului green hours. N-o sa-ncep sa arat cu degetul in stanga si-n dreapta, inainte de a ma aseza singur, disciplinat si modest, cum mi-e firea, la stalpul infamiei. Recunosc, am si eu febletea mea! Nu pot domnilor, orice-as face, sa ma lecuiesc de Aurel Radulescu. Nu pot sa nu-l aduc in discutie, nu pot sa-l evit cu privirea cand scrutez primele pagini ale tabloidelor, nu reusesc sa-mi inghit elogiile si sa nu ma traianunguresc in fata lui. E mare! Si, bineinteles - spre deosebire de Ovidiu Tudorici si dl. Raj Tunaru – el e marele nedreptatit al alegerilor prezidentiale din 2004. Si al alegerilor locale, din acelasi an. Si de 4 ani mai tarziu. Si probabil si de peste 4 ani.
Intrebarea – pertinenta in felul ei, din partea oricarui profan – este de ce anume practic aceasta autopsie politica? Pentru ca de ce (becalian vorbind)? Pentru ca nu cu mult timp in urma, un amic imi relata o istorie petrecuta-n parc. Intr-o dupa-amiaza tarzie de primavara coapta, soarele se incapatana sa-si plimbe razele jucause peste obrajii trecatorilor din frumoasa gradina a Cismigiu. Si, in timp ce primarul Oprescu se pregatea sa plece spre birou, iar soferii sechestrati in trafic prin Baneasa invocau printre dinti numele fiecarui ministru de transport din ‘89 incoace, pe o banca sedeau 3 personaje. Doua episodice si unul secundar, cu pretentii nejustificate de erou principal.
-Tu esti mai bun decat ei, Aurele! Aurele, asculta-ma, stii ca tu esti mai bun decat ei!
Aurel sedea. Cu capul plecat. Cu privirea in pamant. Nu stia.
Si nici eu n-am stiut, pana cand, din proasta inspiratie de a urmari euroalegerile, am sesizat vidul politic updatat la zi. Asa ca, Aurele, nici nu conteaza daca esti sau nu preot. Sau avocat. Sau ambele, cum exagerezi sustii tu. Nici nu conteaza ca, vorba aia, ti-ai fabricat o biografie suprarealista ca arborele genealogic al Printului D’Armeny. Conteaza ca intr-adevar, fata de o papusa gonflabila umflata cu botox, o fosta doamna care va da ture-ture in jurul PE fiindca ultima chestie pe care a citit-o a fost Keep walking! si cativa poeti de curte specializati in prozopoeme politice, tu chiar esti mai bun decat ei, Aurele!
